new gas station

Am citit prin ziare că se va deschide o nouă staţie de carburanţi în Lupeni. Construcţia va dura 4 luni şi va fi amplasată lângă fosta moară din oraş. Bine ştiam că se va deschide, am vazut tot în ziare în urmă cu vreo două luni, dar se pare că acum se apucă de construit.

Firma care va construi noua staţie este firma Nydawa din Sebeş. Nu ştiu dacă mai au şi alte staţii, dar staţia din Sebeş mie nu îmi place cum arată. E una din acele benzinării gen Euroawa, Awa Oil, Ana Oil, Petroil, Euroil, care au ramas în urmă (cu vreo 15 ani) atât din punct de vedere al serviciilor oferite cât şi al calităţii carburanţiilor. Mă întreb oare cum fac faţă aceste companii într-o competiţie cu firme care sunt cu ani lumină înainte lor (Rompetrol, Petrom, Omv, Mol, Lukoil). Oare bagă apă în carburanţi? NU… nu cred. Oamenii ăştia sunt seriosi.

Mai multe citiţi aici şi aici.
Share Button

Am avut o mina de aur

În ultimii 10 ani Straja a devenit un nume foarte cunoscut pentru turişti.Urbea noastră este cunoscută ca oraşelul micuţ din care urci în Straja. Dar nu a fost tot timpul aşa.
Când am urcat prima dată în Straja primul lucru pe care l-am văzut a fost o stână de oi. Mioarele păşteau răsfirate pe munte până în vârf şi parcă un pic mai sus de nu mai ştiam exact dacă oile erau împrăştiate pe cer, sau nori stăteau tolăniţi prin iarbă. Drumul până la cabana minei era îngrădit de brazi înlaţi şi drepti şi parcă fiecare încerca să îţi arate că el este cel mai frumos dintre brazi. Un peisaj superb care a încurajat mulţi oameni să îşi construiască aici o cabană.
Până în anul 2000 cabanele încă mai aveau acel ceva, acel rustic rudimentar, acel aer de duritate, acea îmbinare perfectă cu muntele. Puteai să stai la uşa sobei să simţi mirosul rumeguşului iar caldura parcă te lua în braţe să îţi tină cald. Nu aveai altceva de facut decât să te bucuri de munte. Tot ce îţi trebuia era un chitarist, un foc şi multă băutură.
Între timp numărul turiştilor s-a mărit, cabanele au apărut ca ciupercile după ploaie, studenţii plecaţi din Lupeni şi-au adus colegii din oraşe mai mari, care la râdul lor au adus alţi turişti. Cabanierii s-au întrecut an de an, îmbunătaţindu-şi condiţiile, iar cabanele au devenit case de vacanţă, pensiuni, vile, moteluri. Acum la o “cabană” ai încălzire centrală,cabina de duş,internet,televizor cu cablu, LCD şi boxe 5+1. S-au construit,restaurante,cluburi,terase, magazine iar acum mai lipseşte un supermarket.
Dacă autoritătile locale din Lupeni administrau mai bine această dezvlotare a zonei am fi avut o staţiune foarte frumoasă.
Cu toate astea se pare că vremurile de glorie a micuţului oraşel din varful muntelui stau să apună, pentru că vecinii noştri din Vulcan plănuiesc să ne fure turiştii.
Share Button

Casa cu maşina ruptă în două

În Lupeni există o casă puţin diferită de restul caselor. Este o casă vopsită în roşu,galben,albastru şi are suspendată o maşina ruptă în două. A apărut şi la ştiri, s-au scris articole depre ea, în ziar pe bloguri, şi toţi râdeau de ea şi de proprietar sau îl făceau tâmpit, retardat.
Da, în ţara noastră dacă ai o idee originală,dacă eşti patriot, dacă eşti puţin diferit înseamnă că eşti tâmpit. Probabil sunt mulţi oamenii care iubesc culorile naţionale, care tresar în momentul în care aud imnul naţional, dar care nu au curajul să îşi exprime emoţiile de frică. Se tem că vor fi judecaţi, criticaţi, bârfiţi, se tem prea mult de părerile celorlaţi. Proprietarul casei din imagine sigur nu are nici o problemă de acest gen. El este român, şi nu are nici o problemă cu asta. Acum ştiu că o să aud comentarii de genu : patriot, în ţara asta de căcat? numa hoţi,toţi ne fură,avem salariile mici, nu avem spitale, nu avem strazi, etc. Atunci eu o să îi invit pe toţi, să se îmbrace în negru, să îşi facă unghile şi să plângă în întuneric.
Din punct de vedere estetic nici mie nu îmi place cum arată, dar dacă ar fi să văd doar ce e urât, aş avea o viaţa foarte nefericită şi nu vreau asta. Pentru mine culorile casei îmi spun doar că acolo stă un român, iar maşina suspendată îmi spune că este mecanic auto. Probabil asta era şi ideea.
”Voi râdeţi de mine pentru că sunt diferit, eu râd de voi pentru că sunteţi toţi la fel”
Share Button

Big Brother Lupeni

Dacă nu ştiaţi (eu nu ştiam până acum) oraşul Lupeni e înfrăţit cu oraşul Kecel din Ungaria. Din câte am înţeles de pe site-ul lor, Kecel este un orăşel de câmpie, de vreo 10 000 de locuitori (cam cât Uricani), situat în mijlocul Ungariei. În urmă cu un an cele două localităţi au semnat un parteneriat.

Intentionam să colaborăm, în primul rând pe interese economice comune la nivel regional şi microregional. În acest sens, vom asigura un climat optim investitorilor din Kecel pentru colaborarea pe diverse domenii, aşa cum municipalitatea din orasul maghiar va asigura cadrul necesar dezvoltarii unor posibile afaceri ale investitorilor noştri în Ungaria“, spunea Cornel Resmeriţă.

Sunt tare curios dacă vreun investitor din Lupeni s-a apucat să facă afaceri în Kecel, sau invers. Ei au agricultură, noi avem minerit. Noi avem munţii, ei au băi termale. Nu văd nici o legătură. Cât despre asigurarea climatului optim, primarul nostru probabil se referea la diminuarea “comisionului“.

Share Button

… la bloc

Minune mare, în Lupeni se construieşte un bloc. Vorba vine se construieşte. Am fost în “inspecţie”, să verific stadiul în care se află lucrarea. Am vazut un şantier gol, doar doi oameni tăiau nişte scânduri, şi aceeaşi fundaţie de acum cateva luni. Aş pune un pariu că îl termină până îmi fac eu casă, dar am mai pierdut aşa un pariu. Acuma vreo cinci ani mergeam să mă înscriu la facultate, eram cu doi prieteni în maşină şi înjuram gropile şi semafoarele de pe drumul Petroşani-Deva. Unul din ei mi-a spus că o să ne luăm toţi maşini şi drumul nu o să fie gata. L-am contrazis bineînţeles, cu speranţa că îl vor termina la timp. Au trecut anii, am terminat toţi trei facultatea, avem toţi trei maşini şi drumul înca nu e gata.

Dar să revenim la bloc, se spune prin oras, că o mare parte din materialele care ar trebui să fie folosite la ridicarea blocului sunt “realocate” spre viitoarea casă a juniorului. Nu ştiu daca e adevărat, dar sper că de data asta măcar o să vopsească noua casă într-o culoare diferită de cea a blocului.
Share Button

Un cal pe zebra

Mergeam într-o zi să îmi alimentez maşina, când deodată în mijlocul străzii a aparut un cal. Traversa strada pe trecerea de pietoni de langă ’74. În urma lui doi copii, care nu aveau mai mult de 5 ani, încercau să îl prindă de coadă. Nu ştiu ce căuta calul în mijlocul oraşului, în mijlocul străzii, dar mai grav, ce căutau copiii ăia singuri în mijlocul străzi? Ne mai întrebăm de ce se întâmplă atâtea nenorociri. Uite, din cauza asta. Probabil cei responsabili de copii şi de animal erau la udmr, duceau lupte grele, cu sticlele de bere.
Am făcut şi o poză, dar până mi-am scos aparatul, calul deja trecuse strada.
Share Button

Aș fi vrut să vă arăt ceva urât…

În urmă cu două luni am citit un articol pe un blog despre Straja. Defapt articolul era despre zona de agrement din Lupeni. Autorul ne arăta prin poze un loc plin de gunoaie, noroi și câini comunitari și ne spunea că ar fi vrut să ne arate ceva frumos, dar nu avea ce. Am citit multe articole bune pe blogul lui, un blog foarte bine aranjat, dar acest articol nu imi place !
Dacă vrei să vezi ceva urât, te uiți după ceva urât, dacă vrei să vezi ceva frumos te uiți după ceva frumos. Mă întreb, oare la fel procedează și cu fetele ? 🙂
După ce am vizitat zona as fi vrut să vă arăt și eu ceva urât, da nu am văzut nimic.

Share Button