Negru blestem

Au, spatele meu,
Cât mă doare știu doar eu.
Am cărat cărbunii o viață,
I-am scos la suprafață.

Mi-am întins pe pâine, untura,
Să vă dau vouă căldura.
Nu am fost adolescent,
Să vă dau vouă curent.
Vouă, viermi conducători,
Vouă, nesimțiților !

Sufletul acum mă doare,
Cu ce am greșit Doamne, oare?
O sa închideți mina mea,
Ce a-ți făcut, hoților cu ea?

O sa închideți mina lor,
Mina bătrânilor.
Cei ce ani la rând au scos,
Pâine din pământul gros.
Au mutat munții din loc,
Au trecut chiar și prin foc
Și fără vreun jurământ,
Au rămas îngrășământ.
Mina le-a fost viață și mormânt.

Vă blestem acum pe toți,
Fir-ați ai dracu’ de hoți.
Toți cei care peste noapte,
V-ați îmbogățit ușor, pe al nostru spate.

Și mai am acum un gând,
Tremur și vi-l spun plângând:

Sper ca pământul nostru sfânt,
Să nu vă primească,
Nici în mormânt.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*